Răspuns scurt: Narcisismul conversațional înseamnă „hrănire”: furi atenția transformând momentul cuiva în momentul tău. Sociologul Charles Derber i-a dat nume: „răspunsul de deturnare”. Celălalt pomenește de o noapte proastă, tu o pomenești pe a ta, deghizată în „Știu cum te simți”. Văzută dinăuntru, pare o împărtășire generoasă, și tocmai de aceea nimeni nu-i spune pe nume. Leacul: îi lași pe ceilalți să rămână cu cuvântul.
O femeie stă pe o bancă în fața clădirii în care lucrează și se uită fix la un punct din aer în care nu e nimic. Tatăl ei a murit în dimineața asta. O colegă o găsește acolo și se așază lângă ea, iar într-un minut colega vorbește deja despre propriul tată, mort într-un submarin când ea era bebeluș. O spune ca s-o consoleze. Vrea ca femeia îndoliată să știe că nu e singură. Femeia îndoliată se întoarce și îi spune, în esență: felicitări, ai câștigat, tu n-ai avut niciodată tată, eu l-am avut pe al meu treizeci de ani, deci presupun că mi-am pierdut dreptul să plâng.
